You love me? or leave me?

Nu misca nimeni...

simt o nebunie ce pluteste prin toate mintile mele gânditoare.

de un minut suntem in 16.01.2011 ...

nu am mai scris prea mult in ultimul timp, dar facându-mi griji despre unele probleme... am zis sa intru azi si sa-mi descarc putin complicatiile mele care par neinteresante.

Acum 4 ore, ma aflam pe o banca in parc cu cineva care poate sa-mi controleze mintile in ce mod deosebit vrea se poate spune si asa...

Sunt foarte pusa pe gânduri reci, fantezii, vechi amintiri...

Mi s-a facut un dor neapreciat de câteva persoane carora le simt dorul meu dezgustat de altii. Un an nou, plin de schimbari micute localizate prin suflet si umblând si manipulând minti ale oamenilor. Cu nevoia imensa de a realiza o relatie cu multe nuante de culori calde si reci... sau chiar nuante neutre, incerc sa gasesc o persoana care sa ma poata face sa zambesc si sa ma destrabalesc usorul cu usorul pâna la el acasa.

Nevoia nebuna si neinteleasa de sex, peste tot sex, toti se stabilesc pe cuvantul acesta " sex". Bun! Motivatia mea... Ma enumar printre ei, fac parte din aceasi categorie.Ce pot face? Traiesc in aceasi lume cu ei, intre aceasi oameni... Cum ziceai tu, dragul meu, avem o viata, nu noua vieti. Foarte adevarat! Dar asta are limite... Lumea incepe sa-si faca de cap, sa intre in zona lucrurilor interzise, dar foarte foarte interesante. Vor sa incerce tot ce e nou, tot ce pare interzis.Dar ei vor, vor sa incerce absolut tot, tot ce este scris mare NU, ei se ard si incearca.Ca tot omul, oarecum, IUBESC SA MA JOC CU FOCUL, pâna intr-o draga zi când ma ard atât de tare incât nu o sa-mi mai trebuiasca jucat si nici foc.

Melodia :"Tolerance-Dejection" ma face sa ma exprim atât de bine, sa visez cu ochii inchisi ,chiar si deschisi... sa visez lucruri ce mi-as dori sa se intample ,chiar daca stiu ca nu o sa fie asa, ci chiar opusul , nu ma pot opri din visat. Am nevoie de o obligatie! De o speranta.

Ce imi venise in minte astazi, cand am ajuns in casa si mi-am lasat esarfa in cuier?

Mirosul nebun de parfum cu o doza micuta de aroma, aroma barbateasca, nebunie curata.

De ce am atâtea esarfe? De ce le port o data si o singura data si mereu la intâlniri cu baieti diferiti?

Am facut un mic test/ce buna sunt la asta.!

Mi-am scos cele 23 de esarfe din sertarul special pentru ele, la fel ca si curelele cu sertar special doar ca acelea sunt mai numeroase si mai defecte. Bun, sa nu schimbam subiectul.Luam fiecare esarfa in mâna, o mototoleam o plimbam prin jurul nasului, ii simteam mirosul barbatesc, asociat cu mirosul parfumului meu. Un miros putin fresh, putin dulceag, prima esarfa fiind cea cu nuante de albastru. Se mai simtea inca mirosul puternic si nebun, plin de amintiri aromate la fel ca esarfa.Inchid ochii, simt atingerile, aud soaptele,traiesc clipa ca in acel moment care nu voiam sa se mai termine niciodata. Gata, stiu cine e. Stiu, ce a vrut. Stiu, cât de meticulos mi-a zgâriat mintile.

Urmatoarea esarfa o aruncasem inapoi in sertar, acea esarfa gri cu alb si negru.Amintiri stranii! Amintiri scurte.nu mai conta.

Urmatoarea! -> nu mai voiam sa-i dau drumul, nu o voiam sa o las sa plece. actuala esarfa de astazi, cea gri. mirosul aiuritic, salbatic,care stie ce vrea. Miros care te atrage in capcana lui...

Gata, gata cu esarfele!!! am niste simturi foarte bune.

Astazi trec pe langa aceasi cafenea de odata... Orient Express. Trec pe lânga ea, ciudat fiind , trec cu altcineva pe lânga aceasi cafenea de mai demult.

Cineva iesise de acolo, o tânara, deschide usa si pornise spre mine un miros , acel miros de tren , de vechime, de muzica veche, ah cât de greu e sa trec cu vederea asta, imi ziceam eu cu un adio micut in gând, adio ... adio iubitule.

Iaca asa, am fugit printre stradute necunoscute.

Acum 6 ore?

sau 5. ma sarutam cu tine, ne jucam crud acelasi joc,faceam moaca mea de catelus , iar tu ma luai drept podeaua de pe jos pe care calca toata lumea. Vechea poveste.

Sa vedem partea extraordinara a lucrurilor!

Noi, stradutele cu un bec care ilumina toata poteca, noi doi care ne iubeam, si câinii care latrau. Si in special pisicutele care fugeau si se ascundeau plapând, urmarindu-ne. Spunandu-mi ca nu vrei sa ma lasi sa plec, ca nu-ti trebuie nimic in momentul de fata. Ca nu mi-ai da niciodata drumul. Ne sarutam , Ne sarutam din nou. Mergeam cu spatele. Ajunsesem in aglomeratie. Lumea grabita, masinile la fel de grabite...Iar noi nu chiar la fel de grabiti, dar adorând sa fug printre masini, si visând mereu la asta,semaforul pâlpâia dinspre verde spre rosu, iar noi ne-am luat de mâna, si fugeam pe acea trecere luuunga si nesfârsita... auzeai deja masinile cum se pregatesc cu furie sa plece de pe loc, iar noi , ca doi indragostiti alergand pe linii albe, cu pasi grabiti.

Ajunsem in parc, umbrele copacilor. Oamenii privindu'ne alert din miscare.

Noi asezându-ne intr-un final pe o bancuta,ai inceput sa imi alergi gândurile. Ai inceput sa ma omori cu privirea ta.

Si ca de obicei povestea se termina, cu un taximetrist care isi prezinta propria opinie, mergand cu 30km/h. si pana acasa la mine, tinându-mi teorii amuzante.

Cam asta astept. si astept sa vina , sa mai vina zile ca asta.

T.i.E . i love you ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥