Ciudat...

Vi se pare normal?

Acelasi vis, 3 zile la rând...la aceasi ora...

Se termina mereu in acelasi moment superb,

Atunci când urmeaza ceva ce te unge pe suflet...

Ce astepti si in ziua cu zi sa se intâmple.

Si speri, si astepti...

Un sarut care nu-l poti uita, care l-ai incerca oricând, in orice moment al zilei.

NOT!

-nu mi se pare deloc normala ideea cu visul.

Totul incepe asa:

ORA 07:00 a.m -> Suna ceasul! De fiecare data l-am oprit si imi ziceam in minte, "O nuu,mai dorm puuutin putin"

Bun, ORA 07:35 -> Visul in care totul era perfect.

ORA 07:37 -> Intra mama pe usa camerei mele si zice ca de fiecare data in zilele astea: " Robi, e 8 fara 25!!!" si eu raspund " O nu, iarasi intarziu la scoala"

Dar defapt imi strica acelasi vis de 3 ori , aceleasi cuvinte...aceleasi dubii.

Aceleasi casti cu muzica chill out spre scoala, si aceleasi sentimente de frica si de dragul visului... Dar a ajuns a 3'a oara sa ma sperie.

Sa speram ca nu va mai exista o a 4'a oara!!!

Probabil cineva mi-ar putea explica ce e cu aceste vise care se repeta exact la fel la nesfârsit.

Parca si acum daca inchid ochii vad imagini din acel vis, si incerc sa uit ideea...Dar ceva ma opreste!

Sa uitam...

Trecem la aceasta zi , in care am avut un ghinion groaznic,incepând de dimineata.

A inceput cu dubiile pentru vis, a continuat cu intarziatul la scoala,dupa aceea cu iesirea mea la tabla in ora de matematica.

Ma intrebam ce as putea face in legatura cu mai multe probleme,cum as putea sa le rezolv, sa pun ideile visului cap la cap, sa vad daca rezolv ceva de una singura. Eram foarte concentrata pe subiectul meu!!!

Când aud, "Robertaaa, iesi sau nu la tabla?, Roberta!!!"

Frustrata ca nu stiam ce se intâmpla in jurul meu,ma ridic,las gandurile de o parte, calc plapand spre tabla, inchid ochii, si imi soptesc " SE REZOLVA TOTUL !"

Dar, defapt ,profesoara vorbea cu mine iar mintea imi fugea iarasi si iarasi in alte vise si dorinte.

Ma intreba anumite lucruri despre desenul de pe tabla, ma uit ... erau linii si linii,unele drepte ,altele intrerupte. NU STIAM CE POT FACE IN LEGATURA CU ELE!

"Roberta,poti sa imi explici ce se intâmpla cu tine in ultima vreme?"

-"Nu stiu, si iarasi nu stiu!"

-"Buuun, o sa tin cont de asta la incheierea situatiei,mergi in banca ta si visezi in continuare"

... Ajung in banca, dezamagita total de mine. Colegii nu se mai puteau abtine din râs , iar eu incercam sa ma abtin sa nu izbucnesc printre lacrimi.

-Incercând sa fiu atenta, sa inteleg ce se intâmpla defapt cu toate acele linii,nu puteam!!! ma disconcentram total de subiectul care se discuta in clasa.

Ce altceva putea sa mearga mai rau?

Rezolvându`se toate probleme in 3 ore, si abia asteptând sa se termine orele sa pot iesi la o cafeluta sa ma relaxez, sa il vad dupa o intreaga saptamâna...

Ajung in fata scarii la mine, si ghici? nu aveam cheie... credit? nici atât,ramasesem fara.

Cel mai mare noroc care mi s-a ivit, a fost o veche prietena care m-a ajutat sa dau un telefon, sau mai multe si sa pot sta la ea.

Am lasat-o balta, adevarat! Dar a fost cel mai bine, pentru ca facusem rost de cheie la ora 5:37 p.m ...

pana la ora aia, stateam in fata usii , intinsa pe pres ca un câine milog si citind reviste si completând rebusuri.

Asta a fost mai mult de jumatate din ziua mea...

Absolut groaznic!